| 1.
|
ÎNFĂPTU'I, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini. - În + făptui.
Sursă
: DEX'98
(16895)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎNFĂPTU'I vb. 1. v. executa. 2. v. realiza. 3. a efectua, a executa, a face, a făuri, a realiza, a săvârsi. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. v. desăvârsi. 5. v. făuri. 6. a se produce, a se realiza. (Când s-a ~ Unirea?) 7. v. îndeplini. 8. a îndeplini, a realiza, (înv. si reg.) a sfârsi, (înv.) a obârsi. (Si-a ~ misiunea.) 9. a se împlini, a se îndeplini, a se realiza, (pop.) a se întâmpla, (înv. si reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.)Sursă
: Sinonime
( 189409)
- siveco |
| |
| 3.
|
înfăptu'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. înfăptui'esc, imperf. 3 sg. înfăptui'a; conj. prez. 3 sg. si pl. înfăptui'ască
Sursă
: DOR
(255564)
- siveco |
| |
| 4.
|
A ÎNFĂPTU//'I ~i'esc tranz. (planuri, idei etc.) A transforma în fapt; a face să devină real; a realiza; a efectua. /în + a făptui
Sursă
: NODEX
(340115)
- siveco |
| |
|
|